Pe scurt: startul din blocuri are trei comenzi, „la start”, „gata” și semnalul de plecare, iar fiecare cere o poziție precisă a corpului. Un start bun combină reacția rapidă, împingerea puternică din ambele picioare și ridicarea treptată a trunchiului în primii pași. Se învață prin repetări scurte, cu atenție la tehnică.
În probele de sprint, câteva sutimi de secundă pot hotărî clasamentul, iar o plecare dezordonată costă mai mult decât o greșeală pe parcurs. Pentru cine se antrenează la un club sau pur și simplu vrea să înțeleagă ce vede la televizor, e util să cunoști pașii startului, nu doar rezultatul final.
Cum se reglează blocurile de start
Blocurile se reglează astfel încât picioarele să poată împinge puternic, fără ca genunchii să se blocheze. Piciorul din față stă, de regulă, mai aproape de linie, iar cel din spate ceva mai departe, iar distanța exactă depinde de lungimea picioarelor și de preferințele sprinterului. Un antrenor te ajută să găsești reglajul potrivit, pentru că o poziție prea apropiată sau prea îndepărtată reduce forța de împingere.
Ce se întâmplă la fiecare comandă
La fiecare comandă corpul schimbă poziția într-un mod clar. Ordinea este următoarea:
- „La start”: te așezi în blocuri, cu mâinile chiar în spatele liniei, degetele formând o boltă, iar genunchiul din spate pe pistă;
- „Gata”: ridici șoldurile puțin deasupra umerilor, greutatea trece spre mâini, privirea rămâne în jos;
- Semnalul: împingi simultan din ambele picioare și treci brațele în mișcare opusă picioarelor.
Între „gata” și semnal te păstrezi complet nemișcat, pentru că orice mișcare înainte de semnal este riscantă.
Ce înseamnă plecarea greșită
Plecarea greșită apare când pleci înainte de semnal sau când reacționezi atât de rapid încât nu mai poate fi vorba de o reacție reală la zgomot. Regulamentul competițiilor de atletism consideră, în general, că un timp de reacție de sub aproximativ o zecime de secundă nu poate fi o reacție la semnal. Detaliile privind sancțiunile diferă în funcție de nivelul competiției și de edițiile regulamentului, așa că le verifici la federația sau la organizatorul probei. Pentru o privire de ansamblu asupra modului în care se măsoară și se judecă startul, există și un material despre startul și cronometrarea în sprint, cu plecarea greșită, timpul de reacție și fotofinișul.
Primii pași după plecare
În primii pași trunchiul rămâne aplecat, iar pașii sunt scurți și puternici. Ridici corpul treptat, pe parcursul a 20–30 de metri, nu dintr-o dată. O greșeală tipică este ridicarea prea rapidă a capului, care duce la pierderea împingerii. Încearcă să privești spre pistă, la câțiva metri în față, în prima parte a accelerării.
Exerciții care te ajută
Pentru un start mai bun nu ai nevoie doar de alergare. Se combină exercițiile de forță cu cele de coordonare:
- sărituri pe loc și sărituri în lungime fără elan, pentru forța picioarelor;
- accelerări scurte, de 10–20 de metri, cu pauze lungi între repetări;
- exerciții pentru trunchi și șolduri, care mențin poziția la plecare;
- încălzire completă, cu mobilitate pentru glezne, genunchi și șolduri.
Începătorii lucrează mai întâi poziția, apoi viteza. Dacă simți durere ascuțită într-un mușchi sau o articulație, te oprești și ceri sfatul unui specialist.
Întrebări frecvente
Cât de des se antrenează startul?
Câteva serii scurte, de două-trei ori pe săptămână, cu odihnă suficientă între ele, sunt un punct de plecare obișnuit. Programul exact îl stabilește antrenorul.
Pot învăța startul fără blocuri?
Da, începi cu starturi din picioare sau din poziție joasă, iar blocurile le introduci când stăpânești mișcarea de bază.
De ce se uită sprinterii în jos?
Poziția capului în prelungirea coloanei ajută la menținerea unei alinieri corecte și la o împingere mai eficientă în primii metri.
Dacă te interesează și alte explicații despre sport și atletism, mai găsești materiale pe Reporter MEDIA, iar la antrenament ține minte că tehnica corectă se construiește răbdător.